...

Opt bis

Am calculat, m-am răzgândit, am măsurat
Si mi-a dat un rezultat curat.

Mă ține undeva din vintre până-n gât.

E ca o gheară care strânge dulce,

Apoi se cațără printre coloană și plămâni

Și îmi atinge lin gâtlejul fin.

Vei spune: "Nu, nu te lăsa așa,

Se-ncolăcește și te otrăvește,

Te lasă-n suferință, cu suflu îngreunat,

Ca și cum l-ai fi luat de bărbat.

Apoi te părăsește pentru altă carcasă

Și-o să rămâi cu vintrele în plasă."

Dar eu am calculat,

Mai grea otravă decât nemurirea nu poate exista,

Iar teama de sfârșit e mai ceva ca ea.

Să nu-mi consum simțirea e ca și când

Aș sta închisa în beci adânc

Și aș vedea doar apele mizere

Cu mucegai și șoareci și gândaci purulenți.

E ca și cum mi-aș refuza o apă limpede de vară

Cu soarele arzându-mi rănile de-aseară.

Mai bine lasă-mă să mă otravesc cu ea,

Să-mi torn venin pe rană,

Să-i simt trecerea grea.

Mai bine să m-alin apoi cu dorul și speranța

Decât să-mi curm din fașă, 

Tâmpă, 

Cutezanța.

O să spui "Hai, că nu e chiar așa, nu exagera!"

Da?

De ce atunci, dacă nu doare ca un topor prin măruntaie,

Fugi totuși de ea ca de tămâie
Și-ți ții drept scut,
Opac,
Răceala 
Ca pe-o mantie regească, 
Cu mândrie și falsă înțelepciune lumească?

...

Deci, după lungi măsurători,

Mi-am afirmat concluziile 
Despre nebănuitele rumori.

E incorect și dureros pentru mine

Să mă încarci cu erorile de calcul 
Și convigerile vechi căutate de tine.

E ipocrit și plin de egoism 

Să mă încerci cu dorințele tale

De a nu fi atins.

E chiar înșelător și trist

Să te comporți contradictoriu dinadins, 

Diametral opus,

Apoi să-mi spui că tu mi-ai spus,

Apoi să fugi, deși zici că nu fugi

Și să rămâi, deși ești al oricui.

Și toate să le-ncarci în barca mea,

Ca și cum, cu atâtea bagaje, nu s-ar scufunda.

Și, dacă refuzându-mi drogul, 

Crezi că ai rezolvat ecuația,

Concluziile, după măsuratori multiple, îmi spun că totul rămane mai ceva...

Căci acum îi înțeleg mai mult amploarea

Și doar acum mi-o asum în toată splendoarea.

...

Și, dintre toate câte-am calculat,

Am redus totul la radical din "ceva" la pătrat.

Dar nici așa nu era

Rezultatul cel mai curat.

M-am întors la otravă și am reanalizat: 
Vrea să rămană nedestinat!

Nu-i bai. Sunt campioană la iubit necondiționat.

 Pana la urmă, să iubești necondiționat

E dovadă de înaltă spiritualitate.

Și să-ți ajungi ție.

Și să trăiești singur, cu lipsuri, tăceri, frâne, ziduri,

Dar multă demnitate.

La asta se reduce paradoxul

Și asta-i pricina și rostul.

Iar toate câte eu le-am tăvălit prin mine

Și le-am forțat și le-am urlat,

Au fost doar strigăte de intuiție ratată. 

Un fel de a-mi spune că iar nu-mi ascult inima

Și iarăși am ales cumva împotriva mea.


De ai fi dorit să mă cunoști cu-adevărat,
Ai fi înțeles că nicio dramă la mine 
Nu durează 
Mai departe de-un zâmbet 
Și-un gând că sunt ceea ce contează. 
Căci, până la urmă, de ce aș căuta ceva mai puțin decât însăși dragostea?

Concluzia curată așadar s-a scris

Ușor-ușor, 

Printre contrarii și trăiri.

Și mă lasă iar cu capul încărcat

De tiparele vechi pe care toți,

Orbiți,

Ni le-am reconfirmat!

Și-acum, luați cu vin,

E ca o împărtășanie cu "sweet" venin!