duminică, 7 august 2016

...

Amin


Dupa ani de zile, mi-am regasit inspiratia de a crea.
De abia astept sa-mi fac bijuterii din panza de iubire sacra.

Pretul e insa unul scump si dureros.
De teama sa nu-mi pierd muza, aleg sa raman ancorata in ceva ce-mi face rau
sau ma arunca-n congelatoare si dulapuri cu morti.
Culmea, ai altora morti.


Da, sunt ingrata si interesata
Si fata de mine, si de alte entitati.
Singurul motiv pentru care mai tin cu dintii de ce a fost sa fie
E dorinta tembela de a scrie.


O sa-mi reneg vibratia degetelor care se ingramadesc sa lege vorbe cu talc si nebunie.

Cuvinte prinse-n melodie am mai scris,
Si nu iubeam fara speranta o naluca,
ci un barbat adevarat ce imi dadea sa gust din el fila cu fila, silaba cu silaba.
Si-ntotdeauna avea grija sa puna doua puncte.


Si nici nu imi scria povesti despre
o iubire
pe care a noastra nu o poate egala.
Nici sa ma simt o bifa a unui numar
din ampla agenda a unui batran tanar
nu ma facea.


O muza de carton e ca si cum m-as imbraca in zdrente
sa-mi iau printul din bal,
iar dezamagirea
doar sa fii prost sa nu o vezi semeata pe-un cal.


O sa-mi extrag fiinta din scenarii confuze
si-o sa-mi scriu povestea cu patos mai mare
de la minte la vintre si-n laterale,
pe unde coboara din stele
cea mai frumoasa binecuvantare.


Niciun comentariu: