PrimãVară

Mormane de iubire pe marginea cărării
Se sting sub cerul limpede al primãverii,
Se scurg în găuri de asfalt
Și se preling în gropile din parc.

Nemărginite, infinite sentimente,
Ce iarna troieneau pe trotuare
Și ne-ncălzeau cu vagi senzații certe,
Se-agață acum cu disperare
De trena vremii iluzorii.
Răsuflă aproape fără vlagă,
Abia ținându-și forma-ntreagă.

Silabisesc vechi incantații
Se zbat să-ntoarcă gerul cald,
Însă, cu toată osteneala,
Se vor topi în marea de smarald.