marți, 6 septembrie 2016

Șotron



Din când în când, mai scriu cu creta pe asfalt.
Le pun alăturat
Desenul vorbelor,
Desenul faptelor
Și le topesc în poezii.

Apoi arunc şi nimeresc cifrele-nalte,
Mă concentrez pe forme şi modele,
Pe linia conturului şi oglindirea stelelor.
Citesc toata povestea lumii
În golurile din pământ
Şi colorez destine, 
Ca şi cum aş colora destinul meu
De sfânt.

Câteodată, mai scriu şi cu creionul pe hârtie.
Curgerea gândurilor se prelungeşte
În dinamica degetelor care descrie
Tuşe vagi
Şi se coboară-n fraze lungi
Cu litere ce scormonesc din mine
Cuvinte-adânci
Despre iluzii şi daruri divine,
Despre zbucium şi desăvârşire,
Despre mine
Sau despre tine.

Uneori mai compun cu privirea
Scenarii despre dimensiuni îndepărtate.
Şi le întrepătrund cu zgomote vibrante
Ca talgerele lovite
În simfonii delirante.
Le descriu drumurile
Cu ochii nevazuţi ai minţii
Şi notele înalte le ating delicat
Cu vocea suavă de cap a fiinţei.

Mai nou şi des, lovesc cu mâinile
Butoane de maşinării inteligente.
Din plex până-n neant
Şi inapoi în palme
Şi-n rădăcinile desprinse din picioare,
Privesc simţind şi simt scriind
Iubiri născute din energii creatoare.
Le prefac uşor-uşor
În pagini verzi, înşirate naiv pe pereţi.
Le transform mai apoi în caldă acceptare
Şi le trimit pentru purificare
Către astrele milenare.

Nu vor atinge nici perfecţiunea,
Nici pacea,
Poate nici dulcea eliberare,
Dar vor afla despre modelul nemuririi,
Purtat de razele de soare.

joi, 11 august 2016

pace



e linistea mahnirii care imi tine calea
si zgomot nu se-aude
nici macar de la bataia inimii

daca cineva ma va intreba de tine intr-o zi
voi tacea

voi rosti o ampla tacere de plecare
cu litere mari
si alineate frumos ordonate

voi recita o lunga poezie de mutenie
cu rima alambicata
si ganduri albe sau incrucisate

voi canta ceva strofe de surzenie
frumos intonate

voi scrie cateva note de liniste
pe partituri decolorate

voi lasa o pauza de traire
si simtiri deocheate
pentru a-mi crea sunetul lin si curat
de suava pace si singuratate

voi rememora necunoasterea ta
si voi tacea...

...a moarte.



duminică, 7 august 2016

...

Amin


Dupa ani de zile, mi-am regasit inspiratia de a crea.
De abia astept sa-mi fac bijuterii din panza de iubire sacra.

Pretul e insa unul scump si dureros.
De teama sa nu-mi pierd muza, aleg sa raman ancorata in ceva ce-mi face rau
sau ma arunca-n congelatoare si dulapuri cu morti.
Ai altora morti.


Da, sunt ingrata si interesata
Si fata de mine, si de alte entitati.
Singurul motiv pentru care mai tin cu dintii de ce a fost sa fie
E dorinta tembela de a scrie.


O sa-mi reneg vibratia degetelor care se ingramadesc sa lege vorbe cu talc.

Cuvinte prinse-n melodie am mai scris,
Si nu iubeam fara speranta o naluca,
ci un barbat adevarat ce imi dadea sa gust din el fila cu fila, silaba cu silaba.
Si-ntotdeauna avea grija sa puna doua puncte.


Si nici nu imi scria povesti despre
o iubire
pe care a noastra nu o poate egala.
Nici sa ma simt o bifa a unui numar
din ampla agenda a unui batran tanar
nu ma facea.


O muza de carton e ca si cum m-as imbraca in zdrente
sa-mi iau printul din bal,
iar dezamagirea
doar sa fii prost sa nu o vezi semeata pe-un cal.


O sa-mi extrag fiinta din scenarii confuze
si-o sa-mi scriu povestea cu patos mai mare
de la minte la vintre si-n laterale,
pe unde coboara din stele
cea mai frumoasa binecuvantare.


sâmbătă, 6 august 2016

14

de curand
m-am vindecat de tine
cand un alt barbat
m-a abandonat

nu stiu ce i-am facut
l-am magnetizat si s-a lipit
de-o pilitura
nu stiu de ce polii i s-au inversat
probabil ca a fost diluat
cu un val de mare
si imprastiat pe nisip
cert e ca s-a risipit

era la fel ca tine
produs de export
bun de iubit
si de cicalit
si mi-a adus aminte
de adierea tandra a felului in care
tu m-ai cucerit

era si diametral opus
cu ziduri inalte si teorii despre iubit
si pe alocuri disturbat
dar toate astea ascundeau un altfel de barbat
unul curat

l-am scos din vitrina sa-l sterg de praf
si s-a spart
probabil l-am traumatizat
desi nu stiu sa-l fi scapat

am tot sperat ca ce-am simtit
a fost ce a simtit si el
si-am tot carat in spate
cruci de dumnezeu
cu tresariri in noapte
si oftat la drum de seara
dar pare ca m-am inselat
el nu a vrut sa-mi fie destinat

tu stii mai bine
caci m-ai cunoscut
era mai bine sa nu te fi uitat?
a fost mai bine
poate
c-ai plecat?


sâmbătă, 23 iulie 2016

...

Povestea

Am obosit de golul tau.

Deja descumpanirea
are prea inchise tonuri de gri.

Povestea s-a oprit.
Mi-e greu acum sa mai gasesc puterea
de a o face a fi,
Iar tu imi arati constant
ca nu e ce-ai dori.

Ti-am dat mai tot ce am stiut,
Ti-am spus cam tot ce am putut.

De azi, e soarta
care ne va alunga pe unul din viata altuia,
Cum a facut deja
Pentru ceea ce noi numeam
 viteji
"prietenia".

Sau ne va arunca pe cer o stea...

Sau ne va da o acadea,
 pe care o vom topi
 intr-o zi...

Absenta ta m-a ostenit,
Visam, e drept,
 Cu mult mai mult sa ma fi indragit.


...


dor

daca inima mea ar putea vorbi
ti-ar spune ca se topeste de caldura de-afara,
dar placere mai mare nu ar avea
decat daca s-ar topi langa inima ta

si ochii daca ar spune cuvinte
si-ar cauta prieteni de joaca
ochii pe care ii purtai tu odata.

mainile se exprima prin fiori.
daca s-ar exprima altcumva
probabil ar dansa
pe ritmul unui val de mare
cu acorduri de culoare..

cat despre pasii mei,
pe coridore de timp
s-ar intoarce spre melodii de alint

si ar fredona un cantec de leagan
sa aline astfel trecerea
a ceea ce am trait candva.


vineri, 22 iulie 2016

...

Feti-Frumosi

Cand eram copil,
Ma jucam v-ati-ascunselea cu stelele.
Daca pierdeam,
Le spuneam povesti cu copii haiosi,
Iar ele ma rasplateau cu feti-frumosi.

Erau atat de frumosi fiii de astri
Ca nu ma puteam indragosti.
Si ramaneam pe veci apropiati ca fratii
Si ne scriam scrisori in fiecare zi.

Acum, stelele se ascund de mine
Iar eu le caut in fiecare oftat.
Acum, ma-ndragostesc prosteste
Si mi-e greu sa recunosc fetii de imparat,
Caci amintirile imi joaca feste
Si nerabdarea mi-e dusman de neiertat.

A fost o vreme cand eu fugeam de ele.
Ce luminoase erau in serile de vara,
Cum isi jucau nebune razele pe-afara!

Insa, orbirea mi le-acoperea
Iar fetii de poveste, curati
Erau trimisi la drum cu departarea
Catre  copile si copii haiosi 
Din povestile trecute cu feti-frumosi.


Si totusi...

Daca nimeni vreodata nu s-a transformat?

Daca sa lasi in urma basmul
E descântecul căutat?

Poate, in marea de naivitate, candidul se cere-nțărcat.



luni, 18 iulie 2016

...


Va urma

Cand se mai trage o linie, 
de la sine sau grabita de cineva,
Sufletul parca iti cade departe undeva.

Si nu e hau mai adanc 
Decat golul din tine,
Atunci cand ratacesti ca un mort si esti pierdut,
Plangandu-ti de mila ca un natang.


vineri, 8 iulie 2016

...


Opt bis

Am calculat, m-am răzgândit, am măsurat
Si mi-a dat un rezultat curat.

Mă ține undeva din vintre până-n gât.
E ca o gheară care strânge dulce,
Apoi se cațără printre coloană și plămâni
Și îmi atinge lin gâtlejul fin.

Vei spune: "Nu, nu te lăsa așa,
Se-ncolăcește și te otrăvește,
Te lasă-n suferință, cu suflu îngreunat,
Ca și cum l-ai fi luat de bărbat.
Apoi te părăsește pentru altă carcasă
Și-o să rămâi cu vintrele în plasă."

Dar eu am calculat,
Mai grea otravă decât nemurirea nu poate exista,
Iar teama de sfârșit e mai ceva ca ea.

Să nu-mi consum simțirea e ca și când
Aș sta închisa în beci adânc
Și aș vedea doar apele mizere
Cu mucegai și șoareci și gândaci purulenți.
E ca și cum mi-aș refuza o apă limpede de vară
Cu soarele arzându-mi rănile de-aseară.

Mai bine lasă-mă să mă otravesc cu ea,
Să-mi torn venin pe rană,
Să-i simt trecerea grea.
Mai bine să m-alin apoi cu dorul și speranța
Decât să-mi curm din fașă, 
Tâmpă, 
Cutezanța.

O să spui "Hai, că nu e chiar așa, nu exagera!"
Da?
De ce atunci, dacă nu doare ca un topor prin măruntaie,
Fugi totuși de ea ca de tămâie
Și-ți ții drept scut,
Opac,
Răceala 
Ca pe-o mantie regească, 
Cu mândrie și falsă înțelepciune lumească?

...

Deci, după lungi măsurători,
Mi-am afirmat concluziile 
Despre nebănuitele rumori.

E incorect și dureros pentru mine
Să mă încarci cu erorile de calcul 
Și convigerile vechi căutate de tine.

E ipocrit și plin de egoism 
Să mă încerci cu dorințele tale
De a nu fi atins.

E chiar înșelător și trist
Să te comporți contradictoriu dinadins, 
Diametral opus,
Apoi să-mi spui că tu mi-ai spus,
Apoi să fugi, deși zici că nu fugi
Și să rămâi, deși ești al oricui.

Și toate să le-ncarci în barca mea,
Ca și cum, cu atâtea bagaje, nu s-ar scufunda.

Și, dacă refuzându-mi drogul, 
Crezi că ai rezolvat ecuația,
Concluziile, după măsuratori multiple, îmi spun că totul rămane mai ceva...
Căci acum îi înțeleg mai mult amploarea
Și doar acum mi-o asum în toată splendoarea.

...

Și, dintre toate câte-am calculat,
Am redus totul la radical din "ceva" la pătrat.
Dar nici așa nu era
Rezultatul cel mai curat.

M-am întors la otravă și am reanalizat: 
Vrea să rămană nedestinat!

Nu-i bai. Sunt campioană la iubit necondiționat.
 Pana la urmă, să iubești necondiționat
E dovadă de înaltă spiritualitate.
Și să-ți ajungi ție.
Și să trăiești singur, cu lipsuri, tăceri, frâne, ziduri,
Dar multă demnitate.

La asta se reduce paradoxul
Și asta-i pricina și rostul.
Iar toate câte eu le-am tăvălit prin mine
Și le-am forțat și le-am urlat,
Au fost doar strigăte de intuiție ratată. 
Un fel de a-mi spune că iar nu-mi ascult inima
Și iarăși am ales cumva împotriva mea.


De ai fi dorit să mă cunoști cu-adevărat,
Ai fi înțeles că nicio dramă la mine 
Nu durează 
Mai departe de-un zâmbet 
Și-un gând că sunt ceea ce contează. 
Căci, până la urmă, de ce aș căuta ceva mai puțin decât însăși dragostea?

Concluzia curată așadar s-a scris
Ușor-ușor, 
Printre contrarii și trăiri.
Și mă lasă iar cu capul încărcat
De tiparele vechi pe care toți,
Orbiți,
Ni le-am reconfirmat!

Și-acum, luați cu vin,
E ca o împărtășanie cu "sweet" venin!