vineri, 22 iulie 2016

...

Feti-Frumosi

Cand eram copil,
Ma jucam v-ati-ascunselea cu stelele.
Daca pierdeam,
Le spuneam povesti cu copii haiosi,
Iar ele ma rasplateau cu feti-frumosi.

Erau atat de frumosi fiii de astri
Ca nu ma puteam indragosti.
Si ramaneam pe veci apropiati ca fratii
Si ne scriam scrisori in fiecare zi.

Acum, stelele se ascund de mine
Iar eu le caut in fiecare oftat.
Acum, ma-ndragostesc prosteste
Si mi-e greu sa recunosc fetii de imparat,
Caci amintirile imi joaca feste
Si nerabdarea mi-e dusman de neiertat.

A fost o vreme cand eu fugeam de ele.
Ce luminoase erau in serile de vara,
Cum isi jucau nebune razele pe-afara!

Insa, orbirea mi le-acoperea
Iar fetii de poveste, curati
Erau trimisi la drum cu departarea
Catre  copile si copii haiosi 
Din povestile trecute cu feti-frumosi.


Si totusi...

Daca nimeni vreodata nu s-a transformat?

Daca sa lasi in urma basmul
E descântecul căutat?

Poate, in marea de naivitate, candidul se cere-nțărcat.



Niciun comentariu: