vineri, 13 decembrie 2013

Trei


Te-am coborât din stele
Să te întreb
Unde-ai lăsat iubirea mea?
Ţi-am dat-o cu credinţa 
Că ştii prea bine ce să faci cu ea.

Se spune că acolo sus, la voi în stele,
Sunt suflete care doresc doar acceptarea
Că vor să fie doar iertate
Şi înţelese atunci când rătăcesc calea.

Eu am aflat de mult de ţara ta,
Am cunoscut-o de la zâmbet la tăcere,
Călătoria a fost şi dulce, şi grea,
Dar am sperat mereu la prima noastră mângâiere.

De aceea te rog să-mi ierţi nerăbdarea
Sau lipsa raţiunii, ca orice mirean,
Trăiesc în sfere coborâte-n timp
Şi mă ridic spre culmile de-alint.
Şi nu-nţeleg: 
Unde-ai lăsat iubirea noastră?
Căci era tânără şi pură,
Se unduia spre dansuri de pământ
Să se arunce în natură,
Aşteptându-şi crudă mirele sfânt.

De aceea tot încerc
Să te aduc la mine
Să te conving să te întorci.
Sau simplu, doar să spui cuminte,
Cuvintele demne şi line
Ale nobilei sincerităţi.

Acum, în ceasurile morţii,
Când inima şi-a consumat credinţa,
Ce taină vrei a mai păstra?

Te rog să-mi spui, dragostea mea,
Pe unde ne-ai lăsat fiinţa?

vineri, 20 august 2010

Pentru tine...

M-ai mângâiat ușor pe tâmple
Și-ai alinat în mine frica,
Mi-ai potolit pornirile fierbânde
Și ai știut mereu că va fi clipa.

M-ai așteptat și m-ai dorit,
M-ai ridicat și nu o dată m-ai uimit,
Iar clipa nu mai știu când a venit

Pentru că azi e ca și cum dintotdeauna te-am iubit...
PrimãVară

Mormane de iubire pe marginea cărării
Se sting sub cerul limpede al primãverii,
Se scurg în găuri de asfalt
Și se preling în gropile din parc.

Nemărginite, infinite sentimente,
Ce iarna troieneau pe trotuare
Și ne-ncălzeau cu vagi senzații certe,
Se-agață acum cu disperare
De trena vremii iluzorii.
Răsuflă aproape fără vlagă,
Abia ținându-și forma-ntreagă.

Silabisesc vechi incantații
Se zbat să-ntoarcă gerul cald,
Însă, cu toată osteneala,
Se vor topi în marea de smarald.

vineri, 21 mai 2010

...


Gol de amor

E dulce durerea de-amor.
E grea si apasa in gol.
Iar golul e-amar si se-ntinde
Si arde prelung,
Precum candela cand se-aprinde.

Consuma uleiul din tine
Incet...

Cu lacrimi de dor
Fitilul se-neaca in sine,
Se stinge in ignete si suspine,
Si lasa in urma din nou...
Dulce gol.

miercuri, 28 octombrie 2009

...

Idei cu rima

Papuci în non-culori
Pe-un curcubeu de fluturi.
Icoane, măşti şi cânturi.
Simple rânduri.
Papuci în non-culori.
Icoane, măşti şi cânturi,
Pastile de prefaceri.
Simple gânduri.

Te iert si te iubesc si-ti multumesc!

Te iert ca ai uitat prima-ntalnire,
Te iert ca ai uitat cum ne vorbeam,
Te iert ca uiti in ce fel ne priveam.

Te iubesc pentru lumina din ochi,
Te iubesc pentru ca stiu ca ma doresti,
Te iubesc pentru ca-ncerci si tu sa nu ma pierzi.

Si-ti multumesc ca m-ai facut sa simt,
Iti multumesc ca ma mentii in gandul tau,
Iti multumesc ca m-ai facut sa nu mai mint

Si... te astept ca un copil, dupa un cantec de colind.

vineri, 21 martie 2008

...

Cântec

O rază caldă te străbate,
Iar vântul dulce cântă-n alei,
Parfum de fluturi, flori de ape
Alungă nori, alungă dureri,
Ciudate tăceri.

Amurgul tainic se destramă
Şi flăcări mii pictează pe cer.
Contur de lacrimi, zâmbet aspru
Rămân fiori, rămân printre zori
Ciudate culori

Şi atunci când noaptea trece
Şi lumina e,
Ai putea să crezi în dragoste.
Iar atunci când flori de tei
Râd în ochii ei,
Ai putea să vrei să speri.

luni, 3 martie 2008

Ascultă-mi ruga şi păzeşte,
Acest morman de lacrimi netezeşte!
Învaţă-mă să-ndur credinţa
Dă-mi veacul, dă-mi biruinţa.

Călit mă cred, deşi nu mai am puterea
Să pătrund prin infinit
Mi-e sufletul luat şi vrerea.
Descopăr sec: sunt mărginit...

vineri, 22 februarie 2008


Gri mort, negru aprins, frunză adormită,
Vernil de foen, cale lactee de tutun,
Grădină în tapet, ilustru zugrăvită
Şi pete de bondari, făcute scrum.
Semne de peisaje rătăcite
Şi defrişate de un tată vitreg,
Lăsând orfan peretele de rame obosite
Sau de balanţa timpului nebun...

Fir lung cu aspect de zgură,
Venit cu trenul veacului trecut,
Ajuns să-nghită exprimarea pură
Şi să ofere creiere cu împrumut.

O mână cu porniri mărunte,
Cu eul jertfit în ţepii banalei condiţii
Şi mintea plătită cu dobândă
De-o burtă mâncată de inaniţii...

Atât de dură cu sufletele muritoare,
Condiţie a infinitului macabru:
Eterna nemurire prin schimbare,
Veşnica stare prinsă într-un cadru.
Amintiri

"Cri-cri" şi "cip-cirip"
pe două voci.
Doi, trei, un infinit
de "cucurigu".
Iar pe o pânză
de un alb ambiguu
Cu vii şi moarte,
noi şi vechi fantome
te sufoci...
Nehotărâre

Mai vreau să fiu ce îmi doresc,
Ce îmi doream, ce-mi voi dori?
Mai vreau să am tot ce-aş fi vrut,
Tot ce voiesc, ce voi voi?
E greu, e simplu, e firesc?
Vreau râu, vreau mare sau vreau corp ceresc?
Nevoie de...

Crispat răsunet de durere,
Dorinţă veşnic ne-mplinită,
Sunet scurt şi surd prin rame
Şi tăietura grea de lame.
Tortură sumbru adâncită,
Rană adâncă,
În tăcere
Sublim încremenită.
Inspiraţie

Condei aprins de foc de paie,
Paiaţă arsă de dorinţe
Atât de dură în odaie,
Atât de goală-n dependinţe.
Şi te mai vrei stăpâna sorţii...
Ce e?

E vraişte tot în jurul meu?
Şi apa neagră, patul ros?
Lumina e şi ea un fel de cros?
E crosul derizoriu, deluzoriu?
Copacul alb, maro sau verde aprins?
E drumul tot contradictoriu?
E capătul de neatins?