joi, 11 august 2016
pace
e linistea mahnirii care imi tine calea
si zgomot nu se-aude
nici macar de la bataia inimii
daca cineva ma va intreba de tine intr-o zi
voi tacea
voi rosti o ampla tacere de plecare
cu litere mari
si alineate frumos ordonate
voi recita o lunga poezie de mutenie
cu rima alambicata
si ganduri albe sau incrucisate
voi canta ceva strofe de surzenie
frumos intonate
voi scrie cateva note de liniste
pe partituri decolorate
voi lasa o pauza de traire
si simtiri deocheate
pentru a-mi crea sunetul lin si curat
de suava pace si singuratate
voi rememora necunoasterea ta
si voi tacea...
...a moarte.
duminică, 7 august 2016
...
Amin
Dupa ani de zile, mi-am regasit
inspiratia de a crea.
De abia astept sa-mi fac bijuterii din
panza de iubire sacra.
Pretul e insa unul scump si dureros.
De teama sa nu-mi pierd muza, aleg sa
raman ancorata in ceva ce-mi face rau
sau ma arunca-n congelatoare si
dulapuri cu morti.
Ai altora morti.
Da, sunt ingrata si interesata
Si fata de mine, si de alte entitati.
Singurul motiv pentru care mai tin cu dintii de ce a fost sa fie
E dorinta tembela de a scrie.
Da, sunt ingrata si interesata
Si fata de mine, si de alte entitati.
Singurul motiv pentru care mai tin cu dintii de ce a fost sa fie
E dorinta tembela de a scrie.
O sa-mi reneg vibratia degetelor care
se ingramadesc sa lege vorbe cu talc.
Cuvinte prinse-n melodie am mai scris,
Si nu iubeam fara speranta o naluca,
Si nu iubeam fara speranta o naluca,
ci un barbat adevarat ce imi dadea sa
gust din el fila cu fila, silaba cu silaba.
Si-ntotdeauna avea grija sa puna doua
puncte.
Si nici nu imi scria povesti despre
o iubire
pe care a noastra nu o poate egala.
Nici sa ma simt o bifa a unui numar
din ampla agenda a unui batran tanar
nu ma facea.
Si nici nu imi scria povesti despre
o iubire
pe care a noastra nu o poate egala.
Nici sa ma simt o bifa a unui numar
din ampla agenda a unui batran tanar
nu ma facea.
O muza de carton e ca si cum m-as
imbraca in zdrente
sa-mi iau printul din bal,
iar dezamagirea
doar sa fii prost sa nu o vezi semeata
pe-un cal.
O sa-mi extrag fiinta din scenarii
confuze
si-o sa-mi scriu povestea cu patos mai
mare
de la minte la vintre si-n laterale,
pe unde coboara din stele
cea mai frumoasa binecuvantare.
sâmbătă, 6 august 2016
14
de curand
m-am vindecat de tine
cand un alt barbat
m-a abandonat
nu stiu ce i-am facut
l-am magnetizat si s-a lipit
de-o pilitura
nu stiu de ce polii i s-au inversat
probabil ca a fost diluat
cu un val de mare
si imprastiat pe nisip
cert e ca s-a risipit
era la fel ca tine
produs de export
bun de iubit
si de cicalit
si mi-a adus aminte
de adierea tandra a felului in care
tu m-ai cucerit
era si diametral opus
cu ziduri inalte si teorii despre iubit
si pe alocuri disturbat
dar toate astea ascundeau un altfel de barbat
unul curat
l-am scos din vitrina sa-l sterg de praf
si s-a spart
probabil l-am traumatizat
desi nu stiu sa-l fi scapat
am tot sperat ca ce-am simtit
a fost ce a simtit si el
si-am tot carat in spate
cruci de dumnezeu
cu tresariri in noapte
si oftat la drum de seara
dar pare ca m-am inselat
el nu a vrut sa-mi fie destinat
tu stii mai bine
caci m-ai cunoscut
era mai bine sa nu te fi uitat?
a fost mai bine
poate
c-ai plecat?
m-am vindecat de tine
cand un alt barbat
m-a abandonat
nu stiu ce i-am facut
l-am magnetizat si s-a lipit
de-o pilitura
nu stiu de ce polii i s-au inversat
probabil ca a fost diluat
cu un val de mare
si imprastiat pe nisip
cert e ca s-a risipit
era la fel ca tine
produs de export
bun de iubit
si de cicalit
si mi-a adus aminte
de adierea tandra a felului in care
tu m-ai cucerit
era si diametral opus
cu ziduri inalte si teorii despre iubit
si pe alocuri disturbat
dar toate astea ascundeau un altfel de barbat
unul curat
l-am scos din vitrina sa-l sterg de praf
si s-a spart
probabil l-am traumatizat
desi nu stiu sa-l fi scapat
am tot sperat ca ce-am simtit
a fost ce a simtit si el
si-am tot carat in spate
cruci de dumnezeu
cu tresariri in noapte
si oftat la drum de seara
dar pare ca m-am inselat
el nu a vrut sa-mi fie destinat
tu stii mai bine
caci m-ai cunoscut
era mai bine sa nu te fi uitat?
a fost mai bine
poate
c-ai plecat?
sâmbătă, 23 iulie 2016
...
Povestea
Am obosit de golul tau.
Deja descumpanirea
are prea inchise tonuri de gri.
Povestea s-a oprit.
Mi-e greu acum sa mai gasesc puterea
Mi-e greu acum sa mai gasesc puterea
de a o face a fi,
Iar tu imi arati constant
ca nu e ce-ai dori.
Ti-am dat mai tot ce am stiut,
Iar tu imi arati constant
ca nu e ce-ai dori.
Ti-am dat mai tot ce am stiut,
Ti-am spus cam tot ce am putut.
De azi, e soarta
care ne va alunga pe unul din viata
altuia,
Cum a facut deja
Pentru ceea ce noi numeam
viteji
"prietenia".
Sau ne va arunca pe cer o stea...
Pentru ceea ce noi numeam
viteji
"prietenia".
Sau ne va arunca pe cer o stea...
Sau ne va da o acadea,
pe care o vom topi
intr-o zi...
Absenta ta m-a ostenit,
Visam, e drept,
Cu mult mai mult sa ma fi indragit.
pe care o vom topi
intr-o zi...
Absenta ta m-a ostenit,
Visam, e drept,
Cu mult mai mult sa ma fi indragit.
...
dor
daca inima mea ar putea vorbi
ti-ar spune ca se topeste de caldura
de-afara,
dar placere mai mare nu ar avea
decat daca s-ar topi langa inima ta
si ochii daca ar spune cuvinte
si-ar cauta prieteni de joaca
ochii pe care ii purtai tu odata.
mainile se exprima prin fiori.
daca s-ar exprima altcumva
probabil ar dansa
pe ritmul unui val de mare
cu acorduri de culoare..
cat despre pasii mei,
pe coridore de timp
s-ar intoarce spre melodii de alint
si ar fredona un cantec de leagan
sa aline astfel trecerea
a ceea ce am trait candva.
sa aline astfel trecerea
a ceea ce am trait candva.
vineri, 22 iulie 2016
...
Feti-Frumosi
Cand eram copil,
Ma jucam v-ati-ascunselea cu stelele.
Daca pierdeam,
Le spuneam povesti cu copii haiosi,
Iar ele ma rasplateau cu feti-frumosi.
Erau atat de frumosi fiii de astri
Ca nu ma puteam indragosti.
Si ramaneam pe veci apropiati ca fratii
Si ne scriam scrisori in fiecare zi.
Acum, stelele se ascund de mine
Iar eu le caut in fiecare oftat.
Acum, ma-ndragostesc prosteste
Si mi-e greu sa recunosc fetii de imparat,
Caci amintirile imi joaca feste
Si nerabdarea mi-e dusman de neiertat.
A fost o vreme cand eu fugeam de ele.
Ce luminoase erau in serile de vara,
Cum isi jucau nebune razele pe-afara!
Insa, orbirea mi le-acoperea
Iar fetii de poveste, curati
Erau trimisi la drum cu departarea
Erau trimisi la drum cu departarea
Catre copile si copii haiosi
Din povestile trecute cu feti-frumosi.
Si totusi...
Daca nimeni vreodata nu s-a transformat?
Daca sa lasi in urma basmul
E descântecul căutat?
Poate, in marea de naivitate, candidul se cere-nțărcat.
Si totusi...
Daca nimeni vreodata nu s-a transformat?
Daca sa lasi in urma basmul
E descântecul căutat?
Poate, in marea de naivitate, candidul se cere-nțărcat.
luni, 18 iulie 2016
...
Va urma
Cand se mai trage o linie,
de la sine sau grabita de cineva,
Sufletul parca iti cade departe undeva.
Si nu e hau mai adanc
Decat golul din tine,
Atunci cand ratacesti ca un mort si esti pierdut,
Plangandu-ti de mila ca un natang.
vineri, 8 iulie 2016
...
Opt bis
Am calculat, m-am răzgândit, am măsurat
Si mi-a dat un rezultat curat.
Si mi-a dat un rezultat curat.
Mă ține undeva din vintre până-n gât.
E ca o gheară care strânge dulce,
Apoi se cațără printre coloană și plămâni
Și îmi atinge lin gâtlejul fin.
Vei spune: "Nu, nu te lăsa așa,
Se-ncolăcește și te otrăvește,
Te lasă-n suferință, cu suflu îngreunat,
Ca și cum l-ai fi luat de bărbat.
Apoi te părăsește pentru altă carcasă
Și-o să rămâi cu vintrele în plasă."
Dar eu am calculat,
Mai grea otravă decât nemurirea nu poate exista,
Iar teama de sfârșit e mai ceva ca ea.
Să nu-mi consum simțirea e ca și când
Aș sta închisa în beci adânc
Și aș vedea doar apele mizere
Cu mucegai și șoareci și gândaci purulenți.
E ca și cum mi-aș refuza o apă limpede de vară
Cu soarele arzându-mi rănile de-aseară.
Mai bine lasă-mă să mă otravesc cu ea,
Să-mi torn venin pe rană,
Să-i simt trecerea grea.
Mai bine să m-alin apoi cu dorul și speranța
Decât să-mi curm din fașă,
Tâmpă,
Cutezanța.
O să spui "Hai, că nu e chiar așa, nu exagera!"
Da?
De ce atunci, dacă nu doare ca un topor prin măruntaie,
Fugi totuși de ea ca de tămâie
Și-ți ții drept scut,
Opac,
Răceala
Ca pe-o mantie regească,
Cu mândrie și falsă înțelepciune lumească?
Și-ți ții drept scut,
Opac,
Răceala
Ca pe-o mantie regească,
Cu mândrie și falsă înțelepciune lumească?
...
Deci, după lungi măsurători,
Mi-am afirmat concluziile
Despre nebănuitele rumori.
Despre nebănuitele rumori.
E incorect și dureros pentru mine
Să mă încarci cu erorile de calcul
Și convigerile vechi căutate de tine.
Și convigerile vechi căutate de tine.
E ipocrit și plin de egoism
Să mă încerci cu dorințele tale
De a nu fi atins.
E chiar înșelător și trist
Să te comporți contradictoriu dinadins,
Diametral opus,
Apoi să-mi spui că tu mi-ai spus,
Apoi să fugi, deși zici că nu fugi
Și să rămâi, deși ești al oricui.
Și toate să le-ncarci în barca mea,
Ca și cum, cu atâtea bagaje, nu s-ar scufunda.
Și, dacă refuzându-mi drogul,
Crezi că ai rezolvat ecuația,
Concluziile, după măsuratori multiple, îmi spun că totul rămane mai ceva...
Căci acum îi înțeleg mai mult amploarea
Și doar acum mi-o asum în toată splendoarea.
...
...
Și, dintre toate câte-am calculat,
Am redus totul la radical din "ceva" la pătrat.
Dar nici așa nu era
Rezultatul cel mai curat.
M-am întors la otravă și am reanalizat:
Vrea să rămană nedestinat!
Vrea să rămană nedestinat!
Nu-i bai. Sunt campioană la iubit necondiționat.
Pana la urmă, să iubești necondiționat
E dovadă de înaltă spiritualitate.
Și să-ți ajungi ție.
Și să trăiești singur, cu lipsuri, tăceri, frâne, ziduri,
Dar multă demnitate.
La asta se reduce paradoxul
Și asta-i pricina și rostul.
Iar toate câte eu le-am tăvălit prin mine
Și le-am forțat și le-am urlat,
Au fost doar strigăte de intuiție ratată.
Un fel de a-mi spune că iar nu-mi ascult inima
Și iarăși am ales cumva împotriva mea.
De ai fi dorit să mă cunoști cu-adevărat,
Ai fi înțeles că nicio dramă la mine
Nu durează
Mai departe de-un zâmbet
Și-un gând că sunt ceea ce contează.
Căci, până la urmă, de ce aș căuta ceva mai puțin decât însăși dragostea?
De ai fi dorit să mă cunoști cu-adevărat,
Ai fi înțeles că nicio dramă la mine
Nu durează
Mai departe de-un zâmbet
Și-un gând că sunt ceea ce contează.
Căci, până la urmă, de ce aș căuta ceva mai puțin decât însăși dragostea?
Concluzia curată așadar s-a scris
Ușor-ușor,
Printre contrarii și trăiri.
Și mă lasă iar cu capul încărcat
De tiparele vechi pe care toți,
Orbiți,
Ni le-am reconfirmat!
Și-acum, luați cu vin,
E ca o împărtășanie cu "sweet" venin!
marți, 7 ianuarie 2014
...
Opt
Era copil
îngerul din noi
Când am ales
să-l facem om, slugoi.
L-am
maltratat, i-am pus pecete,
Am scrijelit
în el cu crete.
I-am aruncat
ocări cât marea,
Căci
a-ndrăznit să ne alunge disperarea.
Era copil,
nemângâiat,
Atât de dulce
şi-mpăcat.
Rămas mahmur
de grija noastră
Să-i pironim
făptura castă.
Mi-aduc aminte când i-am explicat
Că ce-a făcut
se numeşte păcat.
Ce cruntă
durere lumească
S-a aplecat atunci pe puntea cerească!
Ce fapte de
crudă căinţă
I-au rupt
nemurirea din fiinţă!
Cuvinte puţine
s-ar spune,
Dacă pe lume
am crede-n minune...
Am ucis
îngerul din noi
Pe când ne iubeam
amândoi
Şi dulce prapastie am ridicat
În casa
eternului uitat.
Căci stins a
fost odată cu noi
Tot geamătul
aprig al fiilor tăi,
Tot crâncenul
zâmbet al zilelor tale,
Toată ardoarea
cuvintelor goale.
L-am invocat
apoi pe slugoi,
L-am îndopat
cu roşu noroi.
L-am stins în
ocru liniştit
Ca pe o
floare-n infinit.
I-am consumat
din sămânţa necoaptă
A fructului de
lămâie acră.
L-am înecat în
verde de paris,
Sperând că
totul se alină-n vis.
Şi, când să
scape către cerul paradis,
Sărmanul
prunc nebotezat
Ne-a renegat.
vineri, 13 decembrie 2013
Trei
Te-am coborât din stele
Te-am coborât din stele
Să te întreb
Unde-ai lăsat iubirea mea?
Ţi-am dat-o cu credinţa
Că ştii prea bine ce să faci cu ea.
Se spune că acolo sus, la voi în stele,
Sunt suflete care doresc doar acceptarea
Că vor să fie doar iertate
Şi înţelese atunci când rătăcesc calea.
Eu am aflat de mult de ţara ta,
Am cunoscut-o de la zâmbet la tăcere,
Călătoria a fost şi dulce, şi grea,
Dar am sperat mereu la prima noastră mângâiere.
De aceea te rog să-mi ierţi nerăbdarea
Sau lipsa raţiunii, ca orice mirean,
Trăiesc în sfere coborâte-n timp
Şi mă ridic spre culmile de-alint.
Şi nu-nţeleg:
Unde-ai lăsat iubirea noastră?
Căci era tânără şi pură,
Se unduia spre dansuri de pământ
Să se arunce în natură,
Aşteptându-şi crudă mirele sfânt.
De aceea tot încerc
Să te aduc la mine
Să te conving să te întorci.
Sau simplu, doar să spui cuminte,
Cuvintele demne şi line
Ale nobilei sincerităţi.
Acum, în ceasurile morţii,
Când inima şi-a consumat credinţa,
Ce taină vrei a mai păstra?
Te rog să-mi spui, dragostea mea,
Pe unde ne-ai lăsat fiinţa?
vineri, 20 august 2010
PrimãVară
Mormane de iubire pe marginea cărării
Se sting sub cerul limpede al primãverii,
Se scurg în găuri de asfalt
Și se preling în gropile din parc.
Nemărginite, infinite sentimente,
Ce iarna troieneau pe trotuare
Și ne-ncălzeau cu vagi senzații certe,
Se-agață acum cu disperare
De trena vremii iluzorii.
Răsuflă aproape fără vlagă,
Abia ținându-și forma-ntreagă.
Silabisesc vechi incantații
Se zbat să-ntoarcă gerul cald,
Însă, cu toată osteneala,
Se vor topi în marea de smarald.
Mormane de iubire pe marginea cărării
Se sting sub cerul limpede al primãverii,
Se scurg în găuri de asfalt
Și se preling în gropile din parc.
Nemărginite, infinite sentimente,
Ce iarna troieneau pe trotuare
Și ne-ncălzeau cu vagi senzații certe,
Se-agață acum cu disperare
De trena vremii iluzorii.
Răsuflă aproape fără vlagă,
Abia ținându-și forma-ntreagă.
Silabisesc vechi incantații
Se zbat să-ntoarcă gerul cald,
Însă, cu toată osteneala,
Se vor topi în marea de smarald.
vineri, 21 mai 2010
...
Gol de amor
E dulce durerea de-amor.
E grea si apasa in gol.
Iar golul e-amar si se-ntinde
Si arde prelung,
Precum candela cand se-aprinde.
Consuma uleiul din tine
Incet...
Cu lacrimi de dor
Fitilul se-neaca in sine,
Se stinge in ignete si suspine,
Si lasa in urma din nou...
Dulce gol.
miercuri, 28 octombrie 2009
...
Idei cu rima
Papuci în non-culori
Pe-un curcubeu de fluturi.
Icoane, măşti şi cânturi.
Simple rânduri.
Papuci în non-culori.
Icoane, măşti şi cânturi,
Pastile de prefaceri.
Simple gânduri.
Papuci în non-culori
Pe-un curcubeu de fluturi.
Icoane, măşti şi cânturi.
Simple rânduri.
Papuci în non-culori.
Icoane, măşti şi cânturi,
Pastile de prefaceri.
Simple gânduri.
Te iert si te iubesc si-ti multumesc!
Te iert ca ai uitat prima-ntalnire,
Te iert ca ai uitat cum ne vorbeam,
Te iert ca uiti in ce fel ne priveam.
Te iubesc pentru lumina din ochi,
Te iubesc pentru ca stiu ca ma doresti,
Te iubesc pentru ca-ncerci si tu sa nu ma pierzi.
Si-ti multumesc ca m-ai facut sa simt,
Iti multumesc ca ma mentii in gandul tau,
Iti multumesc ca m-ai facut sa nu mai mint
Si... te astept ca un copil, dupa un cantec de colind.
vineri, 21 martie 2008
...
Cântec
O rază caldă te străbate,
Iar vântul dulce cântă-n alei,
Parfum de fluturi, flori de ape
Alungă nori, alungă dureri,
Ciudate tăceri.
Amurgul tainic se destramă
Şi flăcări mii pictează pe cer.
Contur de lacrimi, zâmbet aspru
Rămân fiori, rămân printre zori
Ciudate culori
Şi atunci când noaptea trece
Şi lumina e,
Ai putea să crezi în dragoste.
Iar atunci când flori de tei
Râd în ochii ei,
Ai putea să vrei să speri.
O rază caldă te străbate,
Iar vântul dulce cântă-n alei,
Parfum de fluturi, flori de ape
Alungă nori, alungă dureri,
Ciudate tăceri.
Amurgul tainic se destramă
Şi flăcări mii pictează pe cer.
Contur de lacrimi, zâmbet aspru
Rămân fiori, rămân printre zori
Ciudate culori
Şi atunci când noaptea trece
Şi lumina e,
Ai putea să crezi în dragoste.
Iar atunci când flori de tei
Râd în ochii ei,
Ai putea să vrei să speri.
luni, 3 martie 2008
vineri, 22 februarie 2008
Gri mort, negru aprins, frunză adormită,
Vernil de foen, cale lactee de tutun,
Grădină în tapet, ilustru zugrăvită
Şi pete de bondari, făcute scrum.
Semne de peisaje rătăcite
Şi defrişate de un tată vitreg,
Lăsând orfan peretele de rame obosite
Sau de balanţa timpului nebun...
Fir lung cu aspect de zgură,
Venit cu trenul veacului trecut,
Ajuns să-nghită exprimarea pură
Şi să ofere creiere cu împrumut.
O mână cu porniri mărunte,
Cu eul jertfit în ţepii banalei condiţii
Şi mintea plătită cu dobândă
De-o burtă mâncată de inaniţii...
Atât de dură cu sufletele muritoare,
Condiţie a infinitului macabru:
Eterna nemurire prin schimbare,
Veşnica stare prinsă într-un cadru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)